Arcul de Trimf din Bucuresti – o istorie in sine

Cati dintre noi nu am oprit sa facem fotografii cu celebru monument istoric din Bucuresti, Arcul de Triumf? Toti. Insa, prea putini isi pun intrebarea legata de povestea acestui monument care dainuie inca din cele mai vechi timpuri.

[wp_ad_camp_1]

Un monument istoric cu un drum lung si anevoios in istoria sa

Pana sa ajunga la forma in care o cunoastem astazi, Arcul de Triumf a trecut printr-o serie de schimbari. A fost construit in anul 1918 din materiale care nu au rezistat nici macar in fata ploii, din lemn cu ipsos dupa patru ani. Actualul monument a fost inaugurat de abia in anul 1936. Arcul de Triumf a fost ridicat pentru a celebra participarea Romaniei la Primul Razboi Mondial de partea Aliatilor si Marea Unire. Monumentul a fost ridicat de arhitectul Petre Antonescu si a fost inspirat de monumentul celebru din Paris. Avea o inaltime de 27 de metri.

In Bucuresti au existat si alte arcuri de triumf insa, acestea nu au avut o viata foarte lunga. Putini sunt cei care stiu ca imediat dupa terminarea razboiului Arcul de Triumf a fost construit din materiale atat de proaste incat nu a rezistat nici macar in fata ploilor. Atunci a fost si momentul in care s-a decis sa se construiasca un monument cu caracter permanent.

[wp_ad_camp_2]

In anul 1922 in timpul mandatului primarului capitalei de la acea vreme, autoritatile au organizat o parada fastuoasa in cinstea Marii Uniri. Primarul a propus sa fie ridicat, cel putin provizoriu, Arcul de Triumf din lemn, pana cand se gaseau fonduri suficiente pentru a se investi in materiale de calitate. Gheorghe Matei Corbescu, primarul capitalei de la acea vreme, a fost aspru criticat de opinia publica pentru initiativa sa, chiar si compozitorul George Enescu se intreba cand va fi inaugurat adevaratul monument.

In acelasi an, in contextul incoronarii Regelui Ferdinand I si a Reginei Maria ca suverani ai Romaniei Mari, comisia pentru organizarea serbarii a stabilit construirea unui veritabil arc de triumf, apeland la arhitectul Petre Antonescu. Din cauza timpului de executie mult prea scurt, doar scheletul monumentului a fost turnat din beton armat iar restul basoreliefurilor exterioare, un fel de carte de vizita a constructiei, au fost sculptate in ipsos. Greseala aceasta a costat intrucat pana in anul 1930 aspectul Arcului de Triumf era o rusine pentru toti locuitorii si punea in pericol grav imaginea Micului Paris.

Ridicarea si inaugurarea monumentului asa cum il cunoastem astazi

In anul 1932, la presiunea jurnalistilor, mai ales prin aparitia articolului lui Mihai Mora denumit ,,O datorie imperioasa” a fost tras un semnal de alarma in randul municipalitatii in legatura cu starea deplorabila in care se afla monumentul. Drept urmare, autoritatile au decis sa se inlocuiasca basoreliefurile cu unele din piatra iar aceasta misiune i-a revenit tot lui Petre Antonescu, care a acordat mai multa atentie si migala finisajului exterior.

[wp_ad_camp_1]

Intre 1935 si 1936 au fost depuse eforturi considerabile pentru construirea si definitivarea lucrarii arhitecturale cu o importanta majora pentru prestigiul capitalei. Monumentul a fost construit din granit la Deva in stilul clasic, dupa modelul celui din Paris iar inaugurarea oficiala a avut loc in data de 1 decembrie 1936. Cei doi stalpi care sprijina arcada au scari interioare ce sunt amenajate ca un mic muzeu ce poate sa fie vizitat la ocazii speciale.

In timpul comunismului, Arcul de Triumf din Bucuresti a fost mutilat de autoritatile vremii datorita regimului antimonarhic. Textele proclamatiilor regelui Ferdinand au fost scoase de pe partile laterale ale monumentului iar portretele regelui si reginei au fost si acestea scoase si inlocuite cu flori. Dupa anul 1989 au fost montate doua medalioane de bronz ce infatiseaza chipul regelui si a reginei inlocuindu-le pe cele originale.