Din nou la ţară …

Cu gândul de data aceasta… După ce am pus informaţiile de la Politia Rutiera mi s-a facut un  chef nebun de duca, să las Bucurestiul în urmă. Cum ultima plimbare în afara orasului a fost la ţară, în Teleorman, mi-am amintit diverse tâmpenii din copilărie.

Mă gândeam că data trecută mi-am numit greşit postul, poate trebuia intitulat „Umorul s-a născut la sat, dar nici satul nu mai e ce a fost”. 🙂

Vă povesteam  că femeile stăteau la „clică” şi poveşti pe marginea şanţului, dar nici tinerii (sau copii în cazul meu) nu ratau bârfă mică, la margine de şanţ. Eram mititică pe atunci (până în 14 ani), frate-meu era ăla mai mare şi mai încornorat, iar eu ţineam să îi fiu remorcă. Lui nu-i prea convenea că îl tăiam de la porţia de prostii, dar aşa mă jeluiam, încât de voie- de nevoie mă târa după el.

Într-una din seri, li se puse pata ăstora mai mari pe perele din curtea unuia dintre băieţii aflaţi în grup, a lui Bulizan îi ziceau (tipul era foarte de treabă).  Perele erau o trufanda pe acolo, toată lumea avea bombi (corcoduşi). Am intrat în curte, cu nepot-său în frunte, băieţii s-au urcat în copac, în timp ce noi, fetele aşteptam să pice para… La un moment dat, s-a apăsat clanţa dinspre interior , iar în prag apare bunicul. Imbrăcat în budigăi albi şi maieu tetra, omul se îndreapta spre copacul aflat în faţa casei. Nu a durat mai mult de 15 de secunde din clipa în care a scârţâit uşa si a ieşit omul  din casă, timp în care noi, mozele, ne-am ascuns  după hoinaru (sau ce o fi fost!) cu ataş pe care îl avea în curte.

A mers până la păr şi a început omul să se uşureze. Mai rău e că în acelaşi timp îşi golea şi stomacul de gaze şi pârâia mai rău decât mobra turată la maxim. Noi ca noi, ne hâhâiam pe înfundate în ascunzătoare, dar drăcuşorii râdeau în copac de se zgâlţâiau crengile! Acum uitându-mă în urmă zic, amuzant, dar atunci, dacă erau perele mai coapte şi îi cădea vreuna în capul lui Bulizan, vă daţi seama că nu scăpam nealergaţi.  Sau mai rău, dacă vreunul dintre ei încerca să se tăvălească de râs, cocoţaţi cum erau în copac, vă imaginaţi ce tragedie ieşea, ştirile de la ora cinci, mic copil! 😀

Dar nu s-a întâmplat nici una, nici alta, omul a intrat în casă, iar noi am tulit-o urgent.