Tara mea cu ochi frumosi II

O dimineata superba de toamna

Dupa ce m-am incarcat negativ pe DN1, unde s-a mers bara la bara, intr-un ritm infernal, weeknedul acesta am ajuns intr-un loc  cunoscut, foarte populat, dar la fel de pitoresc, Brasovul si imprejurimile lui.

De la Poiana Brasov am urcat la Cristianu. Cu o noapte inainte plouase peste „praful” de zapada asternut , iar inghetul ce s-a lasat peste noapte a transformat iarba si copacii in statui de gheata.Mi s-a parut interesant  jocul intre culoarea naturala, ruginiul firului de iarba si verdele bradului si patina data de argintiul ghetii. DIn loc in loc se iteau palcuri de frunze maronii, cu un strat polei de gheata. Pe masura ce s-a ridicat soarele si gheata a inceput sa se topeasca, de la Poaina si tot drumul dincolo de Cheia am urmarit acel covor jucaus de frunze.