Revenire la reverie

Reveria mea de fapt se refera la ceea ce mi s-a intamplat, reveria mea e revenirea in Cehia.Ultima mea povestire se oprea la Ratoiul satios, restaurantul in care am mancat pe rupte (de fapt asa am mancat in cele trei zile de sedere in Cehia) . De la restaurant, cu burtile pline am luat-o agale pe alei, ne-am dus sa ne fotografiem cu soldateii din garda (sa nu va apropiati de ei prea mult si  sa NU ii atingeti cand va fotografiati. Prietena mea s-a ales cu un raget „go back” fiindca i-a pus mana pe umar pe cand se fotografia cu el. M-am gandit  ca asta avea o nevasta mai geloasa ci nu toti sunt asa isterici.)

La podul Carol m-am lovit om de persoana, am admirat muzicantii stradali care cantau jazz si nu manele, am fotografiat Vtlava si podurile insirate de-alungul firului de apa, am fotografiat statuile de pe pod  si …am asteptat  sa ajung la locul unde se pune o dorinta ca mai apoi sa se indeplineasca. Nu spun ca tot parcursul podului am repetat dorinta in gand, aceeasi ca nu cumva sa imi vina alta porcarie prin minte  exact cand trebuie sa o spun  cu sustinere. Numai ca am ajuns la capatul celaltlat si intreb „unde trebuia sa pun dorinta?” mi s-a raspuns ca am trecut, ca am facut poze exact acolo … numai ca eu n-am stiut. Eu zic ca mi se va indeplini oricum dorinta, am repetat-o tot timpul cat am fost pe pod, implicit si cand am trecut pe langa statuie, o repet intruna chiar daca nu mai sunt in Praga, asa ca trebuie sa se indeplineasca.

Am colindat la picior  tot centrul Pragai, care e o lunga insiruire de capodopere arhitectonice medievale si un continuu motiv de mirare pentru un turist, mai ales pentru unul roman. Relieful avantajeaza mult Praga. Faptul ca dealuri se itesc ici- colo si cladirile frumoase sunt scoase la parada de insusi varful dealului este de mare talent. As aprecia  ca de fapt a fost de mare talent cel care s-a gandit sa pozitioneze  cele mai fabuloase constructii in motul orasului:)

Dupa cum v-am mai zis, pentru ca nu stiu cum se numesc diverse locuri  sau poate exista locuri fara nume pe care eu le-am fotografiat pentru frumusetea sau pentru incantarea pe care mi-au provocat-o,ca o sa iluzestrez Praga prin… ilustratii (va rog sa apreciati originalitatea proprie, precum un tremur al mainii sau vreun cap taiat. Gumeam acum).

Ne-am tot scurs catre masini, ne-am urcat si am tot mers. Directia?Brno. De fapt, asa am crezut, pana la urma am vazut ca destinatia finala a fost Prostejov.

Traseul Praga- Brno- Prostejov iti confera calm, e precum un cantec de leagan sau, mai degraba, precum un leganat. Aceasta parte a Cehiei este impanzita de dealuri line, iar drumul, reprezentat de autostrazi bune, deranjant de bune pentru un roman, te leagana domol dupa cum te duc curbele largi.  Din loc in loc, soseaua te poarta prin padure si mai taie din puterea soarelui, care, la acea vreme, era oricum mult mai bland cu cehii din Cehia fata de cum era soarele cu romanii din Romania.