3 thoughts on “la sfat cu Babele”

  2. Pe Babe m-am urcat în 7 martie ”78! Îmi amintesc de cuminţenia St. Bernardului de pe-acolo. Ne-a lătrat, de îngheţa sângele în noi, până a ieşit cineva din cabană şi i-a spus că suntem oameni de treabă. Două ceasuri, am intrat, am ieşit, ne-am bulgărit, … el nu ne-a mai băgat în seamă! Acum, nu mă mai mir. Ulise al meu latră,, tot înspăimântător la oricine apare chiar şi în depărtare. După ce salut persoana respectivă, devine un adevărat … mieluşel!
    Cine doreşte să-l cunoască pe Ulise, să-i citească blogul: http://blogulise.wordpress.com/

  3. A trecut ceva vreme. Acum in zona Babelor sunt mai multi caini. Sunt doi ciobanesti mioritici ai Ginutei – Ben si Printul, plus Perluta.Chiar la cabana Babele mai sunt doi rotofei, perfect albi si foarte fiorosi.
    eu l-am „cunoscut ” pe Ulise. Apropos, cum ii mai e piciorusul?

Comments are closed.

Previous post O minune- intre buruieni a crescut o minune
Next post Drumetie spre sfatul Babelor

Mai multe articole