Balade pentru Boc Voinicul
Nu s-a instalat în funcţie, dar au apărut deja balade pentru voinicul Boc:
Mama lui Emil cel Mic
Pe o stânca neagră, într-un vechi satuc,
chiar într-o casuta, lânga un pătuc,
plânge şi suspină o batrâna mică,
care are fiul cât un puştiulica.
Căci la guvernare fiul ei iubit
a plecat asearş şi n-a mai venit.
Celularul sună noaptea jumătate.
Nu-i semnal, şi totusi: – Oare cine-i, frate?
– Eu sunt, bună maică, fiul tau dorit,
n-a mai mers Taromu’ şi n-am mai venit.
Sun din Capitală, voi fi premier.
M-a numit chiar Zeus, sunt timonier.
Căpitan e dânsu’, e ca la armată.
Mica mea oştire fuge sfarâmată.
Vine criza, foamea, oamenii mă-njur.
L-am servit pe dânsu’, m-a mâncat în cur.
– Ce spui tu, străine? Emil e departe,
cică de Băsescu nu se mai desparte.
Am crezut că-i glumă, dar era sa mor.
L-am vazut aseara la televizor.
Emil e cuminte, nu e derbedeu.
De eşti tu acela, nu-ţi sunt mama eu!
Lasă-mă cu Zeus, fincă omul chel
se joacă cu tine cum doreşte el.
Te-a numit pe tine dupa Stolojan.
Crezi ca e pe bune? Te-a luat de fazan.
Am vorbit cu tac-tu, ascultă-l pe mos:
după tine vine Leana lu’ Cocos.
Du-te la Băsescu, fă-i un ultim sluj,
apoi ia Taromu’, să te-ntorci la Cluj!
(Academia Caţavencu)
Scrisoare către Emil Boc, de la Ana Boc
Miluţ, drăguţu mieu ficior,
Îţ scrie mama ceste rânduri,
Ca de la mamă, la odor,
Că am să-ţ zîc vro doo gânduri.
Miluţ, ce-i mamă-n capu tău?
Di şe faci tu cum ţî să spune?
Din mumă demnă, tată demn…
Te-ai trezît tu, gulă cu plune!
Băgat-ai kil de şcoală-n cur,
Te-om ţînut numa-n şcoale fine;
Ca să ajunji, la bătrâneţuri,
Să râdă-o ţară-ntreag de tine!
Ce cauţ Miluţe printre ei?
Printre jivine ce fac spume…
Că noi nu aşe te-am crescut,
Să voroveşti când n-ai ce spune!
Of, of, că tartor te-ai făcut,
Ai cap, da-i vai de capu tău,
Nu faci diloc cum zîc părinţî…
Ştii bini că mama nu-ţ vre rău!
Iară, să ştii băiatu mamii,
Că mi s-o plâns fata… Onuţa,
Că nu mai dai prin bătătură,
Şî n-o mai dai nici uţa-uţa!
Apăi să ştii că nu faci bini,
Că nu cu ei te-ai însurat;
Dai trandafir pe mărăcini…
Tu sîngur… ea sîngură-n pat!
Ascultă vorbă de la mama…
Să vii fuguţa înapoi,
Să duci la capăt primăria,
Făr să te umpli de noroi!
Să dai degrabă hamu jos,
Jos şi zăbala de la gură,
Salută, că aşe-i frumos,
Mâne să fii în bătătură!!!
Cu griji pe cap, a ta mamă,
Ana Boc