Ziua mondiala a muncii decente
Am ramas surprinsa cati oameni a adus aceasta sarbatoare la mars, prin Bucuresti . Erau peste 20.000, cu fluiere, tobe trompete, veniti din toata tara. Cred ca nici Ceausescu n-ar fi adunat atatia oameni la 23 august sau 1 mai muncitoresc. Existau fete vehemente, profund nemultumite, dupa cum era unii parca veniti la promenda in jurul Palatului Poporului. Nu asta era important. Impresionanta era dimensiunea marsului. Pornind din Piata Constitutiei coloana abia se termina in deal, la Mariott. Daca acesti oameni si-ar aduna toate nemultumirile simultan, ar fi prapad. Pentru mine, aceasta mare de oameni care defilau in spirit de solidaritate deocamdata, a fost un semnal de alarma. Nu stiu ce a insemnat pentru oficialitati.
Si tocmai azi, de ziua „muncii decente” am mers la primarie unde profesorii din sectorul 3 isi cereau primele de concediu. Nu voi vorbi despre balacareala ce a avut loc intre Negoita si liderul sindical Spiru Haret, nu inca, desi efectele au fost anuntate in presa (sindicatul a depus plangere penala impotriva lui Vosganian, a lui Adomnitei si a lui Tariceanu, air profesorii nu si-au luat primele pe motiv de „nelegalitate”). In ziua muncii decente aflu ca exista profesori, debutanti, care au 600 ron pe cartea de munca , ajungand la un venit de aproximativ 450 ron. Este decent ca dascalii nostri sa fie platiti sub limita subzistentei?
Reactia lui Negoita