Tara mea cu ochi frumosi
Am avut sansa de a ma plimba prin Romania, prin acele locuri prin care pasul calatorului razbate mai greu. E ciudat, de cate ori hoinaresc prin tara ma trezesc cantand in gand „tara mea cu ochi frumosi”… si pe buna dreptate.
Deja simt ca prefer sa vad muntele toamna, pe cand aramiul, galbenul, rosu incep sa ia in deradere verdele verii. Scriam mai demult, dupa escapada la Lacauti , ca exista locuri pe care nu le poti descrie in cuvinte. Gandesc la fel In continuare. Sunt locuri care trebuie vazute, 1000 de descrieri sau poze nu sunt suficiente pentru a le surprinde sarmul…
Acum, in drumul spre Penteleu, pe acolo pe unde piciorul omenesc nu isi prea lasa urma, dar nici simtita prezenta cu dara de peturi si reziduri aruncate peste tot, ma gandeam ca ar fi fain de s-ar inventa un sistem de captare a mirosului. Dincolo de Gura Teghii, cum lasi in urma Ocolul Silvic, fara nici o doza de poetism, spui ca te afli intr-o alta lume. Un miros placut de frunza uscata, dar umeda, amestecat cu mirosul lemnului pluteste in aer, iar un parau, pierdut undeva la vale, susura incontinuu. Pe masura ce te apropii de statia meteo din Vf. Penteleu, panta devine mai greu de urcat, paraul ramane undeva la distanta, iar varful se arata golas, acoperit doar de jepi marunti.
La statia meteo sunt niste veritabili oameni ai muntelui, acompaniati de cei doi ciobanesti superbi: Mura si Voda… Cica-s frati, dar n-ai zice. 🙂 Sa nu uit si cele trei gaste grasane, care sasaie de colo pana colo!
Repet, e greu de descris. Odata ajuns sus, pe varf, nu te poti vaita ca drumul a fost lung sau greu. Stai doar si savurezi momentul, te bucuri de ce vezi, ce inspiri, ce auzi…sau nu auzi.
In cateva cuvinte as spune ca de la Nehoiu pana sus la Penteleu, am avut parte de o priveliste mirifica, de sate frumoase cu capite de fan in curte, de un aer sanatos, de o tacere relaxanta. Nu exista nici o discoteca, nici un club, nici o alee de promenada, nu e un loc pentru masini sport, decapotate, nu auzi muzica data la maximul decibel
ilor suportati de ureche. E natura in forma ei bruta, mai frumoasa
ca orice inventie omeneasca.