Sa aplauzi sau sa plangi?

Tocmai am vazut scena finala a lui Gheorghe Dinica la Teatrul National. A iesit purtat pe umeri de actori. Admiratori, cunoscuti sau nu, i-au aplaudat indelung iesirea. Apropiati sau nu i-au plans plecarea. Altii aplaudau plangand.  Sa plangi sau sa aplauzi? Sa plangi pentru ca a murit? Sa aplauzi pentru cum a trait si pentru ca a trait lasand ceva memorabil in urma?

Nu am putut aplauda in fata televizorului, desi a fost o viata care  merita aplaudata.  Am plans, in schimb, fara sa vreau pentru un om pe care  l-am vazut  pe sticla si o singura data pe scena. Daca as fi fost acolo as fi aplaudat plagand. Pentru cum si-a trait viata si pentru acea viata frumos traita care nu mai este. In urma ramane ce a construit.