Rusenski Lom și mănăstirile în piatră – Basarabovo și Ivanovo
Cu pițipoanca la Rusenski Lom și mănăstirile în piatră – Basarabovo și Ivanovo
Se prevedea o zi de sâmbătă în care planificasem muncă… și cam atât. De cele mai mute ori îmi place, sunt una dintre acele norocoase. M- am trezit pe la 7 dimineața cu un duel de conștiință m-am trezit târziu. Spusesem părinților că voi merge la cumpărături, așa că la 7 30 eram într-un magazin înconjurată de pensionari. M-am distrat într-un fel, trebuie să recunosc, într-un asemenea loc eram o apariție exotică. Mică, blondă, 2 la pungă, îmbrăcată în jacheta de motociclist, nu prea avem de a face cu tot populația matinală de acolo. M-am dus punct ochit, punct lovit, încărcat coșul, iar 10 minute mai târziu, iepurele nebun de martie din Alice în Țara Minunilor, era în fața computerului scriind.
Când nu te mai țin bateriile, încarcă-le de urgență!
Cu o zi înainte mă trezisem 4 dimineața și băgasem ca MIG-ul, dar realizam că parcă numai nu îmi mai ajunge timpul pentru mine. Scrisesem despre de toate, dar pe seara eram bombă cu fitilul aprins. Unde trebuia sa scriu despre niște produse noi, foarte faine, de care m- aș fi bucurat de la cap la coadă în condiții de Eu normal, la finalul zilei (târziu) m-am trezit ușor descărcată. Până și Duracell are parametri de exploatare, eu, iepurașul i-am cam depășit.
Revenind de la cumpărături, m- am așezat la corectură, faza care îmi place cel mai puțin din conținut. Nu știu dacă sunt sechele ale tinereții, ale primului meu job pe lângă o revistă sau pur și simplu mi se pare consumator de timp și migălos, în timp ce eu privesc macro și creativ. O fac și pe asta pe principiul “trebuie sa fie corect”, așa cum trebuie să fie toate pentru mine (o chestie pe care vreau să o mai schimb). Am scris unele lucruri, dar mintea mea începuse să prindă fluturi. Pentru un creativ ar trebui să fie bine. Acum depinde despre ce scrie! 🙂 Deja se făcuse 12 00. Am început o nouă chestie. Am scris, am șters, am scris, am șters, am scris, am șters și tot așa timp de aproximativ 15- 20 de minute.
Am devenit conștientă că am întins coarda cu munca și dacă trag de mine nu fac altceva decât să mă enervez și să risc rateuri. Aveam nevoie de aer, natură, să îmi golesc creierul, altfel nu aș mai fi scris un cuvânt coerent sau corect. Precum câinele de la Germanos (vă mai amintiți reclama?), mi s-a pus pe plimbare. Doar să plec. Neplanificat, fără scop, doar să plec să îmi umplu creierii de bine sau mai bine zis, de gol, să risipesc gânduri.
Nu aveam un scop, o destinație în minte, experiența săptămânilor trecute îmi arăta că nu trebuie să mă îndrept către Nord, către Sinaia, către Valea Prahovei, DN1 și toată nebunia de trafic. Ok Sud! Știam că aș fi avut niște leva prin casă, mi-am spus că plec la Ruse. Scurt rapid, cu motocicleta. Foarte economic, distractiv, scurt, exact pe gustul meu.
Nu am găsit leva, nu-i nimic, mă descurc la fața locului! mi-am zis. M-am urcat pe Pițipoanca mică (Yamaha YBR 125) și am plecat.
Călare pe 10 cai putere contra unui vânt balaur
Până la Giurgiu, la vamă, sunt doar 60-65 km. Mare brânză! Numai ca Pițipoanca mea poate doar 120 km / h cu vânt la pupa, curgând la vale și dacă îi mai pun vele! Drujbă pe două roți, nu alta ( a nu se înțelege ca nu o iubesc, dimpotrivă! Ne unesc niște ani și experiențe). Numai că aveam vânt din față, nu prea puternic, dar suficient cât să mă încetinească și să îmi miște serios căpățâna. In plus, Gigi viteză, încercam să depășesc câte o mașină și, uitând că atât poate săraca, mă dureau mâinile de la atâta tras de gaz. Adevărul e ca am făcut scurtă la mână de la tras gazul Pițipoanca mi-a rămas demult mică, dar o iubesc așa cum e!
Când m-am apropia de Remus, prima bandă era ocupată de un șir de tiruri pe km lungi. Îmi imaginam ce se putea întâmpla la vamă! Am trecut de coloana care plătea taxa de pod satisfăcuta. Trec ca nesimțita pe doua roți (sunt empatică, am simțit gândurile celor care stăteau în coloană până în vezica urinară! :D), mă opresc în dreptul ghișeului cu cartea de identitate în dinți, mă opresc, o arăt, și întreb: pot să trec? Aroganță, știam ca da, motocicletele nu plătesc nici taxa de pod, nici de drum în Bulgaria. Merg mai departe, fără taxe, fără stat în rând, asta da aroganță! Drept e ca am ajutat, dacă mai era încă o mașină în loc de moto, pierdeau mai mult timp.
Pe pod, nasol… coloana serioasă pe ambele sensuri. Moto mă salvează din nou, mică fiind se înfige între mașini fix ca un supozitor. Trec și peste asta, ajung la vamă.
Ruse în bătaia vântului de vacanță. Biserica în stâncă de la Basarabov noua destinație.
Am ajuns în Ruse unde bătea vântul… O pustietate maximă! Dau o tură scurtă, scot de la ATM niște leva, nu prea multe, apoi ma întreb… acum ce fac eu? Auzisem despre bisericile în stâncă de la Basarabovo care nu ar fi fost departe de Ruse.
Prind un WiFi moca văd că distanța e mică, mă orientez puțin și mă îmbarc spre Basarabovo. Chiar înainte de ieșire din Ruse realizez ca nu mai știu a câta intersecție trebuia să fac stânga. Mă opresc și întreb mai mult prin semne un taximetrist. Numele localității și semnele mele din mâini grăiau mai mult ca orice! Omul, foarte binevoitor, îmi răspunde într-un amestec italiano- spaniolo- bulgar, plus limbaj mimico gestual pe unde sa conduc. La final îmi spune “Sofia”am înțeles ca trebuie până la un punct să urmez indicatorul de Sofia și asa am făcut. Pentru voi dacă vreți să ajungeți la Basarabovo, urmați drumul de Sofia, iar la moment dat, în dreptul unui pod, apare o bifurcație. Părăsiți drumul cu prioritate și o luați ușor stagna, așa cum vă duce drumul secundar. Este și un indicator către Basarabovo chiar pe sensul de mers, dar e atât de ascuns în boschet încât ați putea rata.
Drumul dintre șoseaua principală și Basarabovo, o poezie! Curbe line se desfășoară de-a lungul unui drum în care verdeața și aerul curat te trezesc la viață, o mană cereasca pentru un sinistrat în fața calculatorului ca mine. Începusem să respir, să mă trezesc, să simt.
Intru în localitate ( mai mult un sat) și îmi apare un indicator maro (specific atracțiilor turistice) Basarabovo Monastery cu săgetă spre dreapta. Chiar în dreapta unde indica săgeata era un teren viran transformat în parcare ad-hoc pentru niște construcții din vecinătate. Dincolo de zloată eră pădurea. Mă gândesc că o fi în pădure, așa că opresc. Dau o tură, nicio intrare, nicio poteca în pădure. Țeapă! Mă uit stânga, dreapta, nimic! Niște muncitori încărcau niște materiale de construcții, realizez că nu am șanse să mă înțeleg cu ei. Mă hotărăsc să merg tot înainte și așa fac. Conducând îmi pică fisa că, deși drumul era înainte, prima curbă era la dreapta. Asta semnalizaseră. Cum Mama Zmeilor pun ăștia indicator la dreapta când există o singură opțiune de drum?! Am mai mers foarte puțin și am ajuns la un indicator corect, peste o podișcă la stânga și am tot dat bice înainte. Drumul începuse sa urce, în dreapta se ridica un perete calcaros, drept, precum un zid de apărare.
În ciuda acelei mici dude cu parcarea care nu era parcare, cei 10-15 km de la Ruse am condus bucata cu un zâmbet larg. Pe cât înaintam, drumul șerpuia mai frumos, peisajul devenea văluros și verde de-mi umplea ochi și suflet. O scurtă bucată de drum am mers cu un râu, mai degrabă pârâu, în stânga. Mai mult am intuit că era vorba despre Lom (Rusenski Lom).
Mănăstirea din stâncă Dimitri Basarabovo
Întâi am văzut mașini parcate stânga, dreapta și o tarabă cu suveniruri. M-am parcat la umbră, pe costișa de lângă râu. In albia îngustă, acesta curgea, învolburat și nămolos, trădând ploi recente.
Am ridicat privirea și la aproximativ 20-30 m înălțime am văzut intrarea în biserica săpată în stâncă. Am intrat în curtea mănăstirii. Atâta liniște, ca urechile dor! De jur împrejur curățenie și verdeață, iar în mijloc domina o fântâna. Simplă, autentic adăpostita sub un foișor din lemn, impunătoare prin simplitatea ei.
Vorbesc, mai mult prin semne, cu fata de la lumânări, Dau sa plătesc taxa și mă întreabă repetat “origin?”. Ii raspund “Romanian”, “ortodox?” vine următoarea întrebare, îi confirm și îmi face semn să urc. Ortodocșii nu trebuie să plătească taxa de intrare la Basarabovo, este o mănăstire activă, iar credincioșii trebuie sa aibă acces. Mi s-a părut de bun simț.
Urc treptele, ajung la biserica. Intru, iar simplitatea acesteia mi-a dat o stare de bine. In “scorbura” stâncii, aceasta este amenajata precum o biserica, dar ii lipsește opulenta fățarnică (nu aruncați cu pietre în mine!) a bisericilor ortodoxe tradiționale. Icoane împodobesc pereți simplii din piatră și altarul, două scaune vechi se aliniază peretelui chiar la intrare. Ma așez pe unul dintre ele și stau minute lungi, îmi inund plămânii cu mirosul de piatra umedă, inspir tăcere. Am stat asa pâna au sosit următorii enoriași, bulgari. Am eliberat sa fac loc și am analizat intrândul din piatra, de la intrarea în biserica propriu zisă. Turiștii s-au închinat si au ieșit sa aprindă lumânări. Dau cu ochii de o fotografie în care era, mi s-a părut că era sau erau un personaj care arăta precum… Arsenie Boca! Imi spun “Să îmi trag una!”… Numai ca am spus cu voce tare, iar bulgarul care ieșea ma întreabă dacă am zis ceva. Nu i-am tradus, normal, dar i-am explicat pe scurt despre imagine. Am vorbit puțin cu el și mi-a spus despre chiliile de la Ivanovo și peisajul superb, destinația fiind foarte aproape. Mi-a explicat ca la podul unde am făcut stânga spre Basarabovo fac stânga și imediat e Ivanovo. Mi-am spus, de ce nu? Și am purces.
Rusenski Lom și chiliile în piatră de la Ivanovo
Am mers niște km pe un drum fain, încadrat de verdeață, de sus văzându-se dealuri domoale despărțite, cel mai probabil, de cursul râului. Nu am văzut țipenie de om sau roata de mașina pe pana în următorul sat. Cum în mintea mea “imediat” înseamnă localitatea următoare, la prima așezare cu oameni am început sa casc ochii unde ar putea fi chiliile în stânca. Am trecut de o bifurcație mai mare și am început sa ma întreb încotro. Niciun indicator. Văd primii oameni (unicii), un cuplu pe biciclete și din mers întreb femeia de Ivanovo si churches. Își strigă companionul, iar acesta îmi face semn cu mâna și răspunde românește “drum”. Am înțeles că trebuie să merg pe drumul cu prioritate.
Drumul între acest sat necunoscut și Ivanovo (care cred ca este tot sat) este o rapsodie. Urcă, coboara, aluneca in curbe line. Alocuri, dealurile moi lasă deja sa se întrevadă cursul râului. O bucurie! Mi-am spus ca m-as fi bucurat mai tare dacă Piți ar fi fost mai puternică, dar pâna atunci, nu ratez ocazia să călătoresc cu un zâmbet.
Intru în Ivanovo, depășesc, mai merg niște km buni pana la următoarea localitate si nu îmi apare niciun indicator. Nu vizibil! Mi-am dat seama ca nu e în regulă asa ca întorc. Abia aproape de ieșirea din Ivanovo spre Basarabovo, îmi apare o plăcuță minusculă verde, ruginită, care seamăna a indicator. Ma apropii și scria “Ivanovo Churches 4 km”. Bun!!
Exista scurtă bucata de drum în zona așezărilor umane, apoi totul se transformă. Drumul se îngustează și e atâta verde în penumbra ca ți se umplu ochii. Aerul proaspăt – umed invadează plămânii și sufletul. Cu viziera ridicata inspiram oxigen să iau și la pachet. Intrasem în ceea ce cred ca este rezervația naturala Rusenski Lom. Vegetația este interesantă, dacă nu chiar ciudata. In dreapta pădure, în stânga un soi de păpuriș, clar plante care cresc în zona apelor. Un fluture nebun se rătăcește în ochelarii mei de soare, tind să închid ochii și, în cele câteva secunde până rebelul a găsit calea de ieșire din ochelari, îmi apare un gând amuzant : și un fluture te poate omorî când se bagă unde nu îi e locul!
Am ajuns la finalul drumului, la chilii. Văzute de jos, lăcașurile de cult par un spectacol. Sus, la chilii nu am ajuns. Erau deja autocare în parcare, așadar un număr de turiști care merg într-un ritm anume, care mie nu îmi priește. Am început să urc pe trepte până am prins grupul din urmă, dar când încetineala lor a început să îmi afecteze buna dispoziție, m-am întors. Oricum nu mă aflam acolo să fac turism ecumenic, pentru mine experiența era cea mai importantă.
Pe drumul prin pădurea bizară continui să mă bucur de aerul plin. La un mont dat, din stânga șoselei apare o veveriță neagră țopăind alean. Opresc moto. Oprește și ea fix în mijlocul străzii. Caut telefonul în buzunar, numai nu îmi ieșea mănușa. Ea, deloc intimidată, mă privește în ochi. Se uită stânga, dreaptă, se uită înapoi la mine și îți continuă traversarea în același ritm lent. M-a distrat maxim!
M-am întors la București strună, fără opriri (în afară de cele obligatorii, la vamă). Eram atât de liniștită în creierii mei, încât am trecut și peste frustrarea că merg pe drujbă pe două roți, că nu pot înclina suficient moto că are roți de bicicletă și alte cârcoteli specifice mie. I-am mulțumim că m-a dus și m-a adus, iar când am făcut calcule am văzut ce minunată e: Am alimentat de 21 lei (nu am greșit suma) , am consumat doar jumătate de rezervor. Așadar toată distracția m-a costat 10 lei și o apă plată!:)))
Mă întorc! Am aflat că sunt niște trasee de făcut cu piciorul. Data viitoare plec pregătită!
Ce am învatat din acest drum?
Inainte de toate, am învățat drumul corect spre Ivanovo! 🙂
Am mai învățat că mai trebuie să te oprești. Munca e un mijloc, nu un scop. Toate lucrurile se fac cu măsură.
Liniștea și tăcerea își au rostul lor
Bucuria călătoriei este mai mare decât măreția destinației
Nu contează unde mergi, cat de scumpă e destinația. Contează bucuria drumului, faptul că ai ajuns acolo unde ți-ai dorit
Am aflat că dorința de a-i ajuta pe alții poate vorbi un limbaj universal.
Bunăvoința este cel mai bun GPS
Ca până și un fluture te poate răni, în toată gingășia lui
Ce trebuie sa știți dacă plecați către cele doua biserici în stâncă de la Rusenski Lom?
In primul rând, pe perioada verii sunt niște cozi uriașe pentru plata taxei de pod
Când călătoriți cu mașina trebuie sa plătiți taxa de pod si taxa de drum (minim 1 săptămână)
Pentru Basarabovo, urmați drumul de Sofia, puteți ieși direct pe centură evitând centrul Ruse. Este un set de mici curbe in zona unui pod. Când drumul se bifurcă o luați către stânga.
Drumul către zona minunată înainte de bisericile din stâncă este foarte prost semnalizat, la Ivanovo. Este practic invizibil venind dinspre Ruse, indicatorul fiind poziționat pentru a fi văzut când vii de la Sofia. La 300-500 m de intrarea în sat, când va apare un indicator de Sofia dreapta se face un drumeag în stânga. Acolo este un mic indicator spre biserici care se poate citi doar dacă ajungi în dreptul lui.
Intrarea e gratuita la Basarabovo dacă spuneți ca sunteți că sunteți ortodocși
La Chiliile de la Ivanovo intrarea e 4 leva
Resurse:
Informații de spre mănăstirea în piatră Basarabovo
Informații despre bisericile în stâncă de la Ivanovo (UNESCO).
