O zi din aia..
Plec dimineata de acasa, cam fara chef. Cand semnalizez prima oara dreapta, cam la un kilometru distanta de casa, ledul de semnalizare se beculeste dement si rapid. Se futu becu imi zic. Dar care, fata spate? Lasa ca ajung la munca si vad. La ultima semnalizare dreapta, aproape un kilometru de munca, semnalizare isi revine, iar clipoceala aia nu ma mai scoate din minti. Las’ ca-i bine, functioneaza!
In fine. Ajung la munca, alarma avea buba. Bipaia in dementa, fara a indica vreo alarma pe undeva. Cum nu prea ma pricep si nici nu aveam coduri, parole sau alte rahaturi, am lasat-o sa ma turbeze pana a venit persoana salvatoare.
La pranz am coborat sa imi iau ceva de la magazinul din apropiere. In lift era si o tanti de la o firma de la un etaj inferior. Prima oara se minuneaza „aaaa am luat-o in sus??”. In gandul meu rautacios si sictirit, ma gandesc ca la varsta ei nu o mai ia niciunde. Se inchide usa, coana mare se holba la mine. La un moment dat, intinde mana si ma pipaie, putin deasupra bubelor de pe piept „ce nasturei frumosi ai!”. Blocata ma uit la mana ei, ma uit la florizdica facuta din nasturi si la fel de surprinzator pe cat s-a comportat ea, i-am tras-o si eu. Ma intorc cu spatele si ii zic „Mai am unele si pe spate” , stau cateva secunde sa vada „nastureii frumosi” si o zbughesc pe usa care tocmai se deschisese, lasand-o cu gura cascata.
Intru in magazin, cer crontanele, bombonele si un Pall Mall Light. La care vanzatoarea ma intreaba „La jumate sau la kil?” „Poftim???” raspund. Colega din spatele ei marise ochii cat cepele. „la jumate sau la kil am intrebat” repeta ea. eu de colo blocata „ce anume?”, „Pai nu vrei malai?” replica. Colega vanzatoarei cu care ma conversam, se hahaia de mama focului si in rasul ala de ii scutura trupul, ia tigarile din raft si mi le intinde, comentand”tigari la kil, a?”
Ma intorc spre casa. Urc in buburuza, semnalizez dreapta sa plec din parcare. Semnalizarea functioneaza, semnalizez din nou dreapta 100 m mai jos… Disperare!!! Semnalizarea era din nou clapaita si dementa. Si dementa a fost pana in capatul strazii cand s-a calmat. Nici acum nu stiu care bec face duda. Asta e! Oi vedea maine!
2 thoughts on “O zi din aia..”
Comments are closed.
Draga mea, o sa ti-o zic verde in fata. Un singur lucru nu imi place la tine: ca nu scrii mai des.
Ai un adevarat geniul al cotidianului, al surprinderii acestor faze, si mai ales a le prezenta interesant si amuzant.
Fa-o pentru mine, pentru ca atunci cand te citesc, eu am „o zi din aia”…..din aia faina 🙂
Nici mie nu imi place ca nu scriu des. Merci mult Alina, dar crede-ma nu exagerez, nu condimentez, mi se intampla!
Eu intre timp ma distram citind postul tau despre teste…si ma hahaiam.