O  lecție de iubire – „Tatăl celuilalt copil”

Trăim o lume în care, din ce în ce în ce mai mult, părinții consideră că iubirea  se arată  în pachete mari și cu fundă roșie, că a dărui și munci să îi asigure toată bunăstarea copilului reprezintă modul prin care un părinte își arată dragostea.

Tatăl celuilalt copil, de Parinoush Saniee,relatează relațiile disfuncționale între membrii unei familii iraniene prin ochii mamei și a fiului mijlociu, Shahab, care refuză să vorbească. Romanul este o retrospectivă a lui Shahab la împlinirea a 20 de ani, eveniment care îi dă ocazia să își privească anii copilăriei, ani în care a fost catalogat drept  prost de către membrii familiei. Aceasta pentru refuzul său de a vorbi.  Singura care crede în el constant, dar cu suferință, ci nu  cu iubire, este mama sa.  Așadar, întreaga poveste se desfășoară prin ochii copilului și ai mamei.

Este incredibil conflictul care apare între inteligența copilului care refuză să vorbească, lumea din mintea lui și modul în care adulții percepeau acțiunile sale. Tăcerea profundă, răzbunările sale de la un moment dat, prietenii lui imaginari și modul în care ajunge să se creadă el însuși prost ascultând părerile adulților este o lecție pentru orice părinte.  Până la urmă, tot ce își dorea Shahab era afecțiune și ca cineva să îl înțeleagă, nu cadouri, nu reproșuri că pentru el muncesc părinții sau că din cauza lui sunt nefericiți.  Iubirea îl scapă pe copil de pseudo- prostie, iar cea care îi administrează leacul universal este până la urmă bunica. Aceasta cu înțelepciunea vârstei și a experienței înțelege nevoia copilului de afecțiune și îl scoate din carapacea muțeniei.  Bătrâna  dă o lecție de iubire tuturor membrilor familiei. 

O altă tipologie de copil este a fiului deștept care nu dorește să dezamăgească și care, din prea multă muncă, ajunge să clacheze. De fapt, el era celălalt copil, copilul deștept, copilul tatălui.   Mai este copilul perfect fericit și iubit de toți, adolescenta care își minte familia. Și în rândul adulților fiecare dintre noi va identifica un membru al propriei familii.

Este o carte minunată, în care, până la urmă, iubirea este eroul principal. Oricine ar citi romanul, cu siguranță se va identifica în unul dintre personaje,  se va regăsi în unul dintre tiparele familiale.   Chiar dacă acțiunea are loc într-o familie medie din Iran, există o oglindă în orice familie.
Scris de : Corina Ștefan

Content Manager IXPR.ro

Scriem articole pentru că ne dorim conținut care sa aibă conținut.

Mulțumim pentru fotografie: Pixabay.com

[wp_ad_camp_1]