Cum ar fi să difuzeze motocros la știri sportive?

Știrile sportive sunt cotropite de știri din fotbal și iubite de fotbalişti. Nu sun fan fotbal. În schimb îmi plac motocicletele și, mai nou, motocrosul. Aceasta fiindcă am găsit câțiva oameni frumoși care m-au introdus și inițiat în sportul cu motor prin coclauri. Îmi apare des întrebarea de ce nu se promovează suficient acest sport?

Sunt novice, dar îmi doresc să învăț mai multe. Bogdan Oproiu mi-a fost alături să mă inițieze în primele căzături și să îmi pornească motorul după trânte repetate, când, extenuată de încercările eșuate să îmi ridic moto nu mai puteam răsufla.

De ce îmi place motocrosul ca sport?

În primul rând îmi plac motocicletele. Am scris novice în motocros. Nu am făcut niciodată performanță, la mine curajul motociclismului a venit târziu. Mă plimb de drag și ies pe circuit de plăcere.

• Voi vorbi doar despre mine, de ce îmi place mie, fiecare găsește alte motive. Primul motiv l-am lămurit mai sus.

• Puteți spune că e nebunie, dar, când ești pe motocicletă, trebuie, ești obligat să îți golești mintea de job, stresuri, colegi, datorii. Ești aici și acum, tu, motocicleta și pământul. La ultima ieșire, fiindcă nu am reușit să mă concentrez total am renunțat să mă mai dau.

• Ești sub cerul liber, aproape de natură. Căzând des, eu devin parte din ea. 🙂

• E un sport tehnic. După mulți ani de motociclism urban, de stradă, am crezut că îmi va fi mai simplu față de o persoană care nu a condus niciodată motocicleta. Este o altă tehnică, altă filozofie, altă abordare. Pentru mine e vechi, dar totuși nou. Mai urât e când încerci să schimbi vitezele fără ambreiaj la motocicleta de stradă!

• Îți echilibrezi nivelul de adrenalină.

• Trebuie să trăiești echilibrat. Dacă pleci din club să te oprești pe circuit e nasol!

• Îți folosești mușchi pe care nu ai știut că îi ai. Aceasta în contextul în care în paralel făceam fitness.

Dacă vă întrebați ce plăcere este să cazi, să te murdărești, ei bine, acestea sunt ultimele lucruri care vin în minte unei persoane căreia îi place. Mai citiți odată ce am scris mai sus.

Revenind la titlu.

De ce nu este promovat suficient sportul cu motor?

Sus am dat o listă de argumente. Este evident că acest sport creează atitudini și modele. La un moment dat am interacționat cu o familie: tată, fiu și nepot, la margine circuitului. Băiatul de 5-6 ani vroia să facă motocros. Nu alt sport, motocros.

Mare parte a sportivilor de acest gen din România practică motocros din pasiune. Au un job full-time, apoi se antrenează. Aici ajungem la un alt subiect sensibil: de aceea avem puțini sportivi de performanță. Nu există circuite, nici bugete pentru sponsorizări. Spre deosebire de alte țări și nu mă uit prea departe. Vecinii bulgari ne-au luat din nou!

O mai bună cunoaștere a acestui sport ar crea altă perspectivă. Motocrosiștii ar fi puși la nivelul pe care îl merită. S-ar înțelege că e un sport pentru oameni echilibrați, nu pentru nebuni care se tăvălesc în noroaie.

Ce nu îmi place la motocros?

Costurile pe care le implică.

Câteva cuvinte despre Bogdan

Bogdan Oproiu. Pasionat de motociclism? Puțin spus! În ziua de Crăciun, familia Oproiu, inclusiv prâslea, a preferat circuitul ez că a spus ”circuit” înainte de a cere”apă”. Tatăl, Gheorghe Oproiu, motociclist profesionist și cascador, Cladiu Oproiu motocrosist. Participă de câțiva ani la Campionatul Național de Motocros și dorește să participe și anul acesta.

S-a accidentat, s-a recuperat, a mers mai departe. Pasiunea e mai mare decât urmele operațiilor lui.

În cotidian ești trântit zilnic, de situații, de oameni, de blazare, de stres. Când te urci pe motocicletă, chiar la nivelul unui hopa-Mitică, cum sunt eu acum, știi măcar că ai curajul să trăiești.

Din nou, de ce nu apare motocrosul suficient în știrile sportive?