Mâţa din cămara
Aveam un sictir incredibil cand a venit bomba de frate in vizita. Si-a lasat rucsacul in hol, l-a sprijinit de perete si a intrat cu galagia specifica, care de obicei ma provoaca sa atac. De data asta l-am lasat in pace, de fapt m-am lasat in pace, ca de cate ori ne haraim, eu sunt cea care se agita in punga de pomana. La un moment dat, vad ca i se misca „portbagajul” (asa isi numeste el rucsacul). Ei bine, poate nu a fost asezat cum trebuie si a alunecat. Trec vreo 5 minute, cand zdrula zice „aoleo, am uitat de asta”. Isi desface portbagajul si de acolo o zbugheste o chestie alba. „Asta” era o pisicuta alba, care a inceput sa se fataie de colo-colo.
In fine, ii las in bucatarie si ma mut la mine in camera. La un moment dat, aud „zduf” si inca o data „zduf”. Ma uit in stanga mea, de unde venea zgomotul, care s-a repetat inca o data si inca o data. Dementa de pisica se arunca in usa de la balcon. Am luat-o in brate, i-am verificat capsorul mic de cucuie si atunci am vazut-o cat de zurbagie este. Mata alba era ceacara!Avea doi ochi mari, dar… unul verde, unul albastru. Frumusica! Bine asta nu m-a lamurit de ce zanatica se arunca in usa, ca nu era din geam. Si de ce naiba a tot repetat, nu simtea ca o doare?
Vine si nepoata mea. „Pis, pis” nimic. PIIIIS. Nici urma de mata. Cauta in casa. Cauta pe balcoane. Cauta dupa mobila. Nimic, nici labuta de pisica. PIIIIIS!!!!!!!!!!!!!!!! cauta sub pat, dupa pat. Iesi pe scara blocului. Nema pisica! In ciuda sictirului propriu m-am implicat in cautare, gandindu-ma ca cine stie unde a ajuns creatura. La un moment dat, aia mica, care se mai joaca de-a v’ati ascunselea prin casa ii spune mamei „auzi mamaie, in camara te-ai uitat?” Deschidem usa la camara, iar „dansa” (era dansa fiindca tocmai ii explicasem copilului ca la moldoveni „dansul/dansa” e obictul /animalul) statea pe raft intre rezervele de malai, faina, orez, bulioane si alte cele. A schitat un „maaaau” si i s-a stricat somnul. Ce se intamplase? Dansa a gasit usa intre-deschisa si a topait pe raft. Tata a vazut usa cascata, a inchis-o, sechestrand mata inauntru.
Saraca! dupa ce am recuperat-o din camara si a inceput zgatia mica sa se joace cu ea, pun pariu ca isi dorea sa fi ramas acolo in intuneric pe un raft.
2 thoughts on “Mâţa din cămara”
Comments are closed.
Si a ramas la voi??
Io am avut un motan frumos si destept, Sherlock (care vreo 3 luni s-a numit Penelopa, ca nu stiam sa il/o caut daca e fata sau baiat)…dar mi l-au sfasiat o haita de caini pe strada…:(
aa nu! Mata era de imprumut, o carase frate meu sa o vada fiica-sa. Si eu am avut o pisica, o siameza cu niste ochi mari albastri si fara coada, pe care o botezasem Madonna- tocmai datorita ochilor albastri si fataielilor de vedeta. Bine, am avut hamster, pestisori de acvariu, pasarele diverse, iepure (acela a ajuns in mancare fara sa stiu, iar eu l-am grabit spre oala fiindca il hraneam in nestire), catel… la noi se putea amenaja o mica menajerie cu animalele pe care le-am avut in timp.
La ora actuala eu sunt „Germanos-plimbare” si imi dau seama ca as chinui un animal pe langa mine.