M-am intors… in iarna

Nu am mai scris de fooooarte mult timp, poate fiindca am fost sub imperiul acelei ciudatenii pe care o enuntam mai demult:am toane cand mi-e greu sa scriu doua cuvinte, chiar daca in creier imi curge o avalansa de ganduri, iar in jur se intampla tot felul de chestii.

Azi m-am hotarat sa scriu, sa trec peste acel „oricum e inutil”, fiindca m-am umplut de … „iarna”. Seara trecuta imi topai masina pe o gramejoara de zapada, urmand urmele unei altei masini care tocmai plecase (asa se parcheaza pe la noi: stai la panda, urmaresti prada care isi porneste motorul, iar cand a tulit-o, nu se raceste bine mortul, pardon locul, si te postezi pe el). Na ca se poate!  A fost usor, sa ma vad la plecare.

Dimineata m-am trezit relativ devreme, dar am fledurit-o pe la cafea, cu ochii zgaiti pe geam, urmarind care pe unde se mai intepeneste, cat ii ia fiecaruia sa deszapezeasca masina si ma gandeam cu groaza cum drac o sa plec eu. Nu de alta, dar eu m-am blocat  pe cand nu era zapada!

Mi s-a intamplat weekendul trecut. Duminica dimineata aud huruit de pickhammer. Mai in gluma, mai ca Stan Patitul, imi zic ca s-ar putea sa imi gasesc pitica inconjurata de un sant.  Cand ies din bloc imi vad masina izolata… nu de un sant, dar de o mare baltoaca si  de o panglica pe care scria Apa Nova. Na belea! In stanga masinii o ditamai fadroma a furnizorului de apa.Rahat! Noroc ca pitica e pitica, m-am scurs (cred ca de la atata apa in jur, pe scaunul soferului crescuse un morcov din care manca omuletul din gat) pe langa magaoaia Apa Nova, iar mai apoi pe sub panglica. Normal ca nu am reusit singura, asa ca am apelat la varianta „cheama un prieten” sa imi ridice sfoara! Spun ca sunt Stan Patitu fiindca in urma cu un an pe la noi se intampla marea borduriada.  Cand au ajuns in dreptul blocului mi-am mutat masina pe un caldaram de vis a vis. Se intampla tot intr-un weekend. Cobor ca o floare pe la pranz si casc ochii. In stanga, in dreapta si in spatele masinii mele era o mare groapa. Unde imi parcasem eu masina era ca un mic delulet, iar de jur imprejur asfaltatorii adusesera terenul la nivel, iar  masina mea statea pe dambul ramas ca pe un piedestal.  Arata misto, asa la expozitie, dar cred ca daca nu ma hotaram sa imi plimb fundul din casa mi-o luau cu totul sau poate asfaltau in jurul ei (chiar am vazut o chestie de genul asta prin cartier, jentile masinii erau pe jumatate ingropate in bitum).

Revin la dimineata. Am dat jos zapada de pe masina si am inceput sa rasfir gramezile din jurul ei. Am iesit, usor opintit, dar bine, fara dude, sudoare sau incidente. In schimb,  am parcurs orasul cu viteza melcului turbat asa ca va recomand sa  strabateti orasul cu saniuta, nu cu masina. Pe cat nu stiu eu sa dansez,  pitica a cam valsat, miscandu-si curul mare.

Mai nasol a fost la munca. La momentul parcare, am vrut sa ma introduc intr-o zapada virgina de nu mai mergea pitica nici cu fata, nici cu curul.  Peste strada niste unii in salopeta asteptau sa le cer ajutorul, cel mai probabil  ca la urma ei sa faca misto de muierea de la volan. M-am enervat asa de tare numai gandindu-ma la asta, incat am iesit  din zapada imediat dupa ce i-am observat pe aia. Acum am lasat-o langa un namete urias, cam in strada, ca nu m-am mai riscat sa ma tavalesc in zapada. Sper sa o gasesc tot acolo.