Excursie la Florenta

Ziua 2: Excusie la Florența, farmecul toscan la el acasa.  ce am vazut si de ce cred că e primul oraș pe care să îl vezi în Italia.

Am făcut o pauză de scris. Așa e în tenis.  La o lună distanță de când am fost în călătoria prin Italia  povestea continuă. De fapt, zilele 2 si 4 ale citybreak-ului au fost cele mai intense  au fost cele mai frumoase zile. Dincolo de călătorii și locuri, am descoperit noi semnificații,  noi răspunsuri și am reîntâlnit vechi prieteni.

Vineri m-am trezit dimineața mă duc la gara din Pisa. Se crede că  oameni care pleacă în vacanță stau și dorm până târziu. Nu sunt unul dintre genul acela de călători, pentru mine dimineața înseamnă ora 6 pentru că se spune că cine se scoală de  dimineață departe ajunge. Iar eu am ales să prind primul tren de Florența.

În apropierea gării din Pisa este această Piazza. Pe mine m-a fermecat

Povești despre Toscana și mica Amazonie – România

Nu cunoșteam  mersul trenurilor așa că am mers la ghici. Am ajuns în gară și am văzut  că era un tren în 20 de minute. Apoi am observat că sunt trenuri din oră în oră, tur/ retur.  Am luat bilet, l-am validat (chestie obligatorie în Italia). M-am oprit direct la etajul superior al personalului. M-am așezat așezat pe banchetă și în timpul mersului am realizat că mergeam cu spatele ca un rac ce sunt.  

Peisajul toscanez îți fură ochii prin culoare, așa  că m-am pus pe fotografiat. Chiar în fața mea era o doamnă  distinsă, care avea mai degrabă un aer britanic decât de italiancă.  Părul blond roșcat , vagi pistrui, elegantă. Genul acela pe care greu ți-l imaginezi  într-un un tren personal. Mai târziu prinzând frânturi dintr-o discuție telefonică (era înainte de GDPR :)) ) am realizat că avusesem dreptate. Era profesor sau ceva de genul în Pisa și urma să țină un discurs în Florența

Am continuat să fotografiez în timp ce mergeam cu spatele. Incomod ce să zic.   Blonda și distinsa doamnă s-a oferit să schimbăm locurile că eu să fotografiez mai simplu.  I-am mulțumit și mi-a răspuns într-o engleză impecabilă. Apoi tot drumul până la Florența, m-a avertizat când se apropia ceva interesant și îmi povestea despre locuri. Din voce se simţea că iubește Toscana, locul unde frumusețea e creată de om, un patrimoniu primit care ar trebui dus mai departe. Tot din voce se simțea o urmă de dubiu, de parcă lucrurile nu erau exact ce ar fi trebuit sa fie.

Nu fusese în România, dar a descris-o drept mica Amazonie a  Europei. În vocea ei am simțit apreciere și dispreț. Abia după ce mi-a povestit că are un prieten britanic  implicat într-un ONG de la noi și care îi povestise cum se taie pădurile abuziv, am realizat (parțial) de motivul celor două tonalități.

Florența la distanță și discuții despre o ciupeală

A apărut o stație care se numea Florența-cumva.  Din impuls m-am ridicat și am coborât. când am ieșit din gară am realizat că nu era ce trebuia.  Era doar o suburbia florenței cam departe de toate atracțiile. Am ieșit am căutat o stație de autobuz.  În timp ce așteptam a apărut una cu fuste lungi, la un cerc care vorbeau între română și țigănește despre o ciupeală.  

Am realizat un motiv pentru vocea moale al fostei companioane de călătorie. Nu am scos un cuvânt în limba română, nici măcar nu am răspuns la telefon, mai ales că nu mai era țipenie în stație.  Știu, nu îmi face cinste, dar a fost sănătos.

La un moment dat a mai apărut o tipă pe care am întrebat-o în engleză cum ajung mai repede în centrul Florenței. Mi-a răspuns să iau trenul încă o stație, așa că m-am întors la tren până la Santa Maria Novella (are simbolul SMN, dacă vreți să ajungeți).

Florența, esența spiritului toscan

Stația Santa Maria Novella e aglomerată, agitată, dar superbă.  Poate dacă nu ar fi fost agitație nu ar fi fost Italia, dacă nu aș fi fost gălăgie și aglomerație nu ar fi fost un oraș cât  se poate de atractiv.

La ieșirea din gară un tip vindea hărți.  Am cumpărat o hartă, fiindcă doream să nu scot Google Maps sau Waze sau alte chestii pe internet.  De fapt, nici măcar harta nu am folosit o pentru orientare, ci doar să bifez cer am de vizitat. Am cerut îndrumarea tipului care îmi vânduse  hartă. Am ieșit din gară am făcut dreapta cineva pe cer se vedea o cupolă gigantică superbă.  Îmi dau seama că acolo trebuie să ajung. Și așa am făcut stânga dreapta către destinația cupolă. Traseul meu a fost ușurat de fluxul de oameni încotro vedea în grupul că se îndreaptă acolo eram și eu. Mai mult chiar, m-a am lipit de grupuri cu ghid și am învățat  odată cu turiștii din grup.

Florența e o minunatie de oraș mult mai frumos decât Pisa,  dar mult mai agitat. E și firesc întregul oraș este istorie vie. Nu există nu există străduță mică clădire care să nu spună o poveste.  măiestria Toscana se vede peste tot și nu e de mirare că Florența este unul dintre cele mai vizitate orașe din lume. ala este Domul din Florența fiecare piață fiecare clădire fiecare fereastră fiecare poartă  este o istorie sculptată sau pictată o istorie construită cu măiestrie de către genii de peste secole.

Domul din Florența,  Santa Maria del Fiore, creativitatea și inventivitatea umană dincolo de timp

Piața Domului este dovada clară că oamenii sunt geniali,  oamenii sunt  conectați la sursă. Basilica Santa Maria del Fiore este începută în secolul 15 și este un monument de artă, de arhitectură și inginerie. Este un monument gigant de o măiestrie extraordinară. Fiecare coloană fiecare sculptură fiecare în basorelief este o operă de artă. 

Este greu de descris în cuvinte ce simți în acest loc. Cumva te cuprinde și pe tine măreția și bucurie interioară o continuă uimire ce putem facem, cât de minunați pot fi oamenii. Cum putem înfrumuseța locul și viața. De fapt cum obișnuiau să facă.  Nu cred că mai suntem capabil de atâta frumos,  totul se comercializează, totul trece prin stomac acum. Da și atunci exista comercial Da! Și atunci se comercializa artă. Da Și atunci se făceaul lucruri din orgoliu, orgolii care construiau capodopere în fața cărora rămânem fără respirație și azi.

Cupola domului este chiar mai mult decât atât. Este dovada unei invenții inginerești extraordinare între epocă în care nu exista, Internet, computer sau alte chestii care să simplifice viața. Este drept și internetul este o minunăție descoperită de oameni. Dar pur și simplu îmi pun întrebarea cum a reușit Brunelleschi să conceapă acest sistem de cupolă fără să folosească nici un fel de schelă. 

nu vreau să scriu despre clădiri, nu vreau să scriu despre oraș, despre bucuria pe care o simți că acolo. E era ca o continuă uimire încă un copil care descoperă lumea. De fapt asta eram. Starea de călător îmi oferă cea mai frumoasă formă de cunoaștere a mea și a  lumii.

Există o mulțime de articole și de wikies despre Florența și Domul din Florența dacă într-adevăr doriți. Vă documentați înainte de plecare.  Informațiile le puteți citi, dar eu vă sfătuiesc ca mai bine vizitați orașul.

Eu am plecat în Florența fără nici o  planificare, așadar faără nici o așteptare, fără nici o documentare. Îmi mai aminteam câte ceva despre oraș și despre Brunelleschi de la orele de Istoria artelor din timpul facultății.  Era atât de vag încât nu conta. Pur și simplu m-am lăsat surprinsă și am făcut cel mai frumos lucru pentru mine. Pentru că atunci când te documentezi și citești părerile altora creezi așteptări. Eu nu mă așteptam la nimic  și m-am bucurat pas cu pas. Eram un fel de Alice care descoperă lucruri noi. Cumva, asta mi se întâmplă doar în călătorii, iar când mă întorc în oraș redevin din Iepurele de martie.

E un exercițiu pe care vi-l propun: pur și simplu să mergeți să vă clătiți ochii fără nicio așteptare. Descoperiți pas cu pas.

Gențile și marochinăria și alte produse din piele din Florența un motiv în plus să te afli acolo

Nu sunt dependentă de modă, dar mi se pune pe genți și încălțăminte, mai ales cele comode. Mai am un defect! Dacă am un pitic pe o geantă, un tenis sau un pantof le port până cad bucăți din ele. Bine, asta nu are nicio legătură cu Florența. Back on topic!

Majoritatea suvenirurilor din Florența sunt piele. Pantofi, sandale, brelocuri și foarte multe genți, gentuțe și borsete. Eram în tărâmul ispitei. Mii de modele expuse în magazinele de pe străduțe fermecătoare ale orașului îmi făceau cu ochiul. Florentinii creează artă pe piele.

Am mâncat o porție de paste pe o terasă lăturalnică, privind domul. M-am gândit că mă voi întoarce să descopăr cât mai multe străzi, clădiri și locuri din acest minunat oraș toscanez. M-am pregătit să mă întorc la Pisa unde aveam Blind Date. Blind Date concert in the dark, nu altfel!

La Vita e Bella!

A presto!

Resurse:

Florența: https://ro.wikipedia.org/wiki/Floren%C8%9Ba

Toscana:  https://ro.wikipedia.org/wiki/Toscana

Brunelleschi: https://ro.wikipedia.org/wiki/Filippo_Brunelleschi