Cu asfaltul peste istorie?

Suna a metafora, desi nu prea este.  In ciuda faptului ca Romania nu are autostrazi, nu are sosele de centura,   iar strazile din marile orase sunt vai de mama lor, baietii destepti ai asfaltului, cu concursul autoritatilor, s-au apucat sa asfalteze tocmai Transalpina. Acum inteleg ce inseamna cu adevarat cacarisirea blazonului national.

Ma apropiam de Ranca cand am vazut asfaltul gros, acoperind pietrisul de odinioara. Echipamentele si lucratorii Romstrade lucrau cu un sarg neobisnuit, tipicul Dorel parca fusese electrocutat si isi vedea de treaba. Doar era ordin de la Bucuresti, dupa cum a zis unul dintre muncitori. In Ranca imaginea e dezolanta. Odata cu asfaltul s-au ridicat zeci de vile colorate vernil, portocaliu, colorate ca niste bomboane demente, total nepotrivite zonei montane unde fusesera sadite. In stanga si in dreapta drumului se construia, iar molozul si tot felul de mizerii  faceau parte din peisaj. Am sperat ca asfaltul o sa se sfarseasca la Ranca, la fel si dezastrul pe care acesta a demonstrat ca il aduce.

Asa a fost. Drumul asfaltat s-a terminat la intrare in Ranca, dar la iesire din localitate se vedeau clar semnele unor viitoare lucrari de asfaltare. Transalpina fusese largita, iar peste piatra initiala se pusese pamant,  ramat porceste. Durerea asta tine de-a lungul muntelui Papusa, pana aproape de varf.

Mergand mai departe, nemaintalnind urme  distrugatoare ale drumarilor, am sperat ca se vor opri, ca asfaltul va tine pana la ultima urma de pamant rascolit. dar nu! Catre Obarsia Lotrului, in inima padurii intalnesc doua camioane. Romstrade. Camionagii, profesionisti  fac loc pe drumul ingust.  Problema consta in prezenta lor acolo, cu siguranta nu i- trimis Romstrade intr-o calatorie de placere, calare pe camion! Iesirea din padure e brusca. In stanga fusesera curatati copaci uscati, in dreapta drumului, copacii fusesera taiati,  drumul se  largeste, peste piatra apare pamant, iar piatra care se mai vede in latura lipita de munte e innegrita si arsa, semn al dinamitei. Un mic buldozer nivela pamantul, iar conductorul utilajului ne-a privit ca venind dintr-o alta lume.

La Obarsia Lotrului par sa fie campati muncitorii.  Sunt baraci tipice si o multime de oameni in jur. Neobisnuit de multi pentru Transalpina.  La baza raului alta forfota,  camioanele vin de la rau  unde incarca piatra.

O asfaltarea in forta in Romania suna a veste buna, atunci de ce revolta mea? Transalpina este cel mai inalt drum din Romania si cel mai vechi din Europa (http://www.jurnalul.ro/stire-reportaj/drumul-uitat-105865.html, http://www.protv.ro/noutati/transalpina-drumul-cel-mai-aproape-de-cer.html). Pentru ca Transalpina a fost construita in 104 de romani, pentru valoarea istorica ar putea fi exploatata ca un obiectiv istoric, nu ca o sosea de promenada, care apoi sa fie intesata mai apoi  de vile kitch, gunoaie, peturi, seminte si pungi din plastic. Construirea de vile va duce la taierea altor copaci,  sapaturi in munte, alte dezastre.

Zona este monumental de frumoasa. Mi-am zis ca si pe acolo a trecut Miorita fiindca peisajul este pur, curat, natural, coamele muntilor urca si coboara oriunde intorci ochii.  Culoarea gri, uneori de un gri albastrui, al stancii se imbina cu verdele padurii.   Drumul este pentru temerari, atat cei care se incumeta cu masina, motocicleta, bicicleta sau cu piciorul (era un strain care urca muntele la pas) nu trebuie sa devina o oaza a manelelor si a depozitelor neautorizate, lasate in urma de grataragii. Transalpina nu trebuie asfaltata ca turistul sa ii descopere frumusetea si istoria, daca vrea o va descoperi si asa, in pustietatea-i superba. Asfaltul  va aduce tursitul care va distruge frumusetea muntelui si care nu va avea niciodata curiozitatea sa ii descopere istoria.

Imagini din Parang asa cum este acum, cand imi trece din revolta o sa va povestesc din calatoria mea.