Concertul de 1 Mai la pestera Valea Cetatii din 2014 – motiv de introspectie

Mini-concertul în peștera Valea Cetății de 1 Mai  din 2014, motiv  de introspecție – muzica drept călăuză spre interior

M-am trezit cu un gând. În urmă cu patru ani, chiar pe 30 aprilie plecam alături alături de o gașcă mică să gustăm un 1 Mai altfel. Îmi propusesem eu să organizez o mini-vacanță cu un concert în peștera Valea Cetății (Râșnov), pentru că în luna aprilie se sărbătorește „Jazz Apreciation Month”. Unii dintre voi chiar ați fost acolo și vă mulțumesc pentru că este una dintre acele amintiri faine!

Pe atunci, iexplore.ro era agenție de turism, iar această mini – vacanță de 1 Mai a fost dintre ultimele lucruri organizate ca agenție de turism. Pentru mine, din diferite motive, această ieșire a fost un reper și mă voi gândi cu drag la el.

L-am organizat pentru că mi se deschisese gustul spre jazz,  vroiam altceva în afara micilor de 1 Mai, pentru că întotdeauna mi-a plăcut să petrec timp în natură și, mai ales pentru că, învățasem că a face lucrurile diferit e modalitate de afirmare a ceea ce ești, nu de rebeliune. Mai învățasem că acceptând provocarea de a face lucrurile diferit, indiferent de riscuri, te poate provoca să mai vezi încă o bucată din tine.

Academica Clarinet Cvartet – jazz la Valea Cetății

Am fost aproximativ 40 de persoane în mini concertul de la Valea Cetății.  Mulți dintre participanți îmi erau prieteni sau mi-au devenit prieteni atunci. Mini concertul a fost susținut de Academica Clarinet Cvartet, sub conducerea maestrului Iulian Rusu, un om și un artist deosebit, după cum am aflat în acea zi.

Am avut un pitic personal în lista de cântece : “1 Mai Muncitoresc”. La început mi s-a spus că nu se poate, dar pe parcursul celor 40 de minute a venit un moment în care am ascultat această piesă. După o copilărie în care am ascultat la coruri această piesă, 1 Mai Muncitoresc a prins alte semnificații pentru mine și a fost cea mai faină interpretare pe care o ascultasem vreodată.

Din diferite motive, nu mai am acea înregistrare și am rămas doar cu o parte dintre piese. Oricum, fiecare simțim diferit, iar o înregistrare nu poate reda lumea pe care o simțim în interior raportat la diferite evenimente. Totuși pun o mostră în acest articol.

Când ochii nu văd,mintea nu judecă și sufletul simte, muzica ne poate fi călăuză spre interior

Acum, fiindcă mi-am amintit de concertul de la Valea Cetății, am scos de la arhivă una dintre înregistrări și în virtutea lucrurilor care s-au întâmplat în ultimii ani, mi-a apărut acest gând dacă ochii mă ajută să descopăr frumosul și bucuria exterioară, muzica mi-a fost întotdeauna alături să mă uit spre interior. Cumva muzica mă aduce mai aproape de cine sunt și mă ajută să văd lucruri pe care ochii nu mă ajută să le văd.

Gândul, poate, a existat de mai multă vreme. Așa se explică faptul că în ianuarie am fost la Concertul în întuneric susținut de Cesare Picco ( Blind Date – Concert in the Dark), așa se explică faptul că tocmai m-am întors de la un al doilea concert Blind Date (despre nu am apucat să scriu, dar o voi face curând).

Cumva, la primul concert Blind Date, am avut revelația că pentru mine muzică fără vizualizare mă ajută să văd mai mult în interior. Mă provoacă doar să simt și să trăiesc.Am ajuns chiar la gândul că muzica, un anumit tip de muzică, e poarta spre divinitatea din noi. Este un gând propriu, nu un adevăr Universal, cert este că ascultând muzica așa cum este, atent, fără a fi un mijloc de distracție,  este modul în care mă provoc să fiu aici și acum și să las gălăgia din minte.

Nu sunt un titrat în muzică, abia disting o octavă, dacă o fac și pe asta! Dar tocmai faptul că nu teoretizez sunetul, ci îl interiorizez mă aduce mai aproape de mine. Zilele trecute am avut un gând, e modul în care simt, că ochii mă ajută spre cunoaștere exterioară, urechile spre cea interioară. Iar alături de ele sunt întotdeauna mintea și sufletul. Mintea care nu judecă, sufletul care trăiește.