Biletel de amoc

Acestia sunt vecinii mei! sa nu credeti ca la noi pe scara se practica furtul corespondentei ca hobby! Asta e isprava unui cuplu beton, de fapt a cucoanei.

Ea,la vreo 70 de ani, cu parul lung si alb, care fie isi plimba cainele (cea mai urata jigodie pe care am vazut-o vreodata, cu un corp scurt pus pe niste picioare cracanate, cu dinti nasoi si teposi care se vad si atunci cand nu maraie, in fine, e iac!) cu margele la gat si palarie, fie se duce la piata imbracata doi galosi de un picior. E cand artagoasa, cand zambitoare si pseudo-glumeata. Si de cele mai multe ori alien!

„Ea” si el , al caror nume nu il stiu nici acum, s-au mutat cu cativa ani in urma. Am fost trista cand s-au mutat ca erau fix sub mine si nu mai puteam sa ma dau cu role pe hol, nu mai puteam sa tropai.., d’astea ca la bloc. Socul a venit a doua seara dupa ce s-au mutat. Pe scara blocului a rasarit o cusca de caine. O cusca urata, improvizata din carton. Cainele obisnuit la curte, dupa cum aveam sa aflu mai tarziu, se cam dadea sa ne clantane pe fiecare cum coboram. Spre disperarea tuturor locatarilor,  pana la urma, si a cainelui care obosea hamaind, toti coboram pe acolo fiindca cosmelia animalului se afla la parter. Dupa ce a reusit sa inhate pe cineva si au avut tambalau, mosu si baba (ca sa fie de poveste!) si-au bagat javra hada in casa.

Vin intr-o dupa amiaza de la munca. Era toamna si curgea o ploaie torentiala, de nu vedeai la doi pasi. In gradina o mogaldeata in pelerina sapa, pur si simplu sapa , cu spor, fara sa ridice privirea din pamant.  Era baba. In primavara efortul i-a fost raplatit, iar in gradina au rasarit niste flori din plastic (pe care tot ea le-a sadit „ca sa fie frumos”, dupa cum mi-a zis cu mandrie) :)) In alta zi, tot ploioasa, aceeasi baba, uda florile din plastic cu stropitoarea . S-a chinuit de pomana, evident ca nu au crescut mai mult floricelele ei frumos- plasticoase!

El e un batranel ok, aproape bland, pana nu il apuca dracii pe scuteristi. Cum se lasa seara, el se instaleaza pe geam, isi aprinde tigarea  (de multe ori obtinuta poate de pe la vreun vecin) si pizduieste si dracuieste cu zaduf pe toti scuteristii care bazaie pe strada. Norocul meu ca motoreta mea e parcata pe cealalta parte a blocului, ca altfel nu ne mai spala nici Dunarea, nici pe mine nici pe mama, de la atata pizduiala !

Recent, cu maxim o luna in urma, ma trezesc pana in ora 7 dimineata in sonerii repetate. Nu suna la mine, era interfonul care suna la vreun vecin. Mai exact la ACEI vecini. Tipete, urlete. Ea in principal. El mai rar, dar vibrant. Nu m-am mai rabdat si am iesit la balcon sa vad cine se impinge in interfon cu asa nesimtire, la o ora atat de matinala. Stupoare! Masina politite in fata blocului, mosu’, in dreptul portierei, ca si cum ar fi urmat sa urce. Ea la doi pasi distanta, cu o mana in sold ce cealalta in aer tot repeta „de ce nesimtitule? ce mai faci acum?”. El raspundea cu intrebari, incercand sa nu ridice vocea (considerand unde se afla, cred ca nu ii era greu sa se tempereze) „la ce iti trebuie bani? nu ai  x kg de aur? nu ai nu z cont in lei? nu ai y cont in euro? ce mai vrei??” (sumele mi-au luat auzul pentru cateva secunde,apoi mi-au tiuit urechile. Era vorba de bani grei,  nu gluma. Si cand te gandesti ca, daca l-ai fi vazut pe el cel putin, i-ai fi zis „amaratul!” ). Ea, mai artagoasa, dar fara argumente „da’ si tu cheltuiesti atat de mult! Da’ atatia bani!” Mi se taiasera picioarele cand am auzit cati bani au alde Hagi Tudose, plus ca mi se facuse rusine sa aud drama altora de acolo de la balconul meu de Julieta, asa ca m-am retras in casa.

Am aflat ca ea a bagat divort. Am mai auzit ca saracu’ nici macar nu a stiut fiindca tot ea ii lua citatiile din cutie. O fi aplicat si el aceeasi strategie si na’ mesajul „Pandorei” lui ! Sa mai repet cati ani au?  Oricum , de la o varsta unii „intineresc” (ca sa nu zic ca dau in mintea copiilor). O sa urmaresc cutia sa vad daca si el ii raspunde printr-o scrisoare… de amoc!