Ajuta-i pe altii sa te ajuti pe tine
Ieri am fost usor trista si s-a vazut in scriitura mea. Lucrurile s-au succedat asa cum am descris asadar tristetea e lesne de inteles. Pentru azi las lamentarea de o parte si ma intorc la mine insami.
Am fost sa fac niste plati pentru firma si intrcandu-ma am zarit o silueta rozalie, scrobita, dar usor gheboasa, inaintand usor-usurel. Batrana care reprezenta respectiva silueta parea adusa sub greutatea sacoselor. Asa ca am eliberat-o de sub greutatea lor ca un bun samaritean. Femeia aceea chiar cara niste kg bune in bratele acelea aparent fragile si pe presiune picioarelor schiopatand. Mi-au alucat mainile spre pamant sub greutatea sacoselor.
Mi-a zis ca ea face cumparaturi si pentru fratele ei care este bolnav, ca are o fiica, dar nu poate sta cu ea toata ziua buna ziua. Am privit-o mai bine. Avea parul alb, ochii albastrii. Imbracamintea ii era curata, scrobita, chiar cocheta. Rochia rozalie- era de fapt de un ciclame inchis, cu un croi frumos. Isi ducea cu demnitate batranetea. Am simtit-o cu lacrimi in voce cand m-am oferit sa o ajut, dar nici o lacrima nu i-a brazdat fata. Am dus-o pana aproape de casa. Ma dureau usor mainile, dar un zambet imi rasarise pe fata. Nu o ajutasem numai pe batrana. Ma ajutasem pe mine.
2 thoughts on “Ajuta-i pe altii sa te ajuti pe tine”
Comments are closed.
Un bătrân, cam ca bătrâna din povestea ta, era urmat de doi tineri care făceau mişto de alura, de ridurile, de încetineala bătrânului. Acesta se întoarce şi-i întreabă: Vă place bătrâneţea? Tinerii răspund râzând: Cum să ne placă? Uite, în ce hal arăţi! La care, bătrânul le urează: Dacă nu vă place bătrâneţea, să nu aveţi parte de ea!
Îţi doresc să ai parte de bătrâneţe, pentru că meriţi! Îţi mulţumesc, în numele bătrânei, pentru gest!
am facut-o cu o doza de egoism fiindca EU am simtit ca trebuie sa fac asta, fiindca tot EU m-am simtit multumita ulterior, cand am ajuns in coltul strazii. Poate batrana era usurata si atat. eu eram zambitoare