Aceeasi

Nu am mai scris demult. Nu am avut ce, de fapt nu am avut curajul sa spun ca nu am ce. Sunt aceeasi , dar totusi alta. De la o vreme ma tot dospesc sa ma regasesc, dar tot nu cresc deloc la ce eram- nu reusesc sa ma bucur din nimic sau din orice.

Sambata am fost la prietenii mei din Teleorman. Peisajul a fost colosal, ca intotdeauna, mai ales ca apusul a lasat in urma un cer rosu, deasupra unui deal lin, pe care zaceau alean doua salcii plangatoare golase. M-am bucurat in sinea-mi, am admirat si am zambacit. Dar nu am venit acasa chitita sa scriu despre mare minune pe care am vazut-o. Nici macar nu am topait.

Duminica am fost la bulgari, la Ruse. M-am distrat, am dat o tura faina, motoreta s-a purtat impecabil, a fost hai sa imi beau sucul pe o terasa singura si sa ma conversez cu  un chelner care stia engleza si care incontinuu dadea din cap a negatie (desi ma aproba, dupa bunul obicei al bulgarilor). Din nou: a fost cool, dar nu am mers la computer  sa scriu.